De la premisa aceasta a plecat o manifestatie deosebita, un eveniment care va marca lumea moto pentru o lunga perioada.

Am asteptat aceste doua saptamani pentru a vedea si intelege urmarile acestui eveniment, acum putem spune ca macar in parte avem un feed-back edificator. E vorba despre mitingul pentru siguranta rutiera organizat de Comunitatea Motociclistilor cu sprijinul Prefecturii Capitalei, programat de Ziua Bucurestilor.

Au fost cativa cei care au dat adunarea, o mana de oameni care au avut curajul sa ridice ochii din pamantul neputintei si sa spuna “noi putem face ceva, noi putem schimba ceva!”.

Cine sunt ei? Poate doar niste nume pentru unii, insa pentru cei care au fost acolo sunt mai mult decat atat, sunt prieteni.

Cluburile Dac Motors, Urban Riders, Asociatia Motociclistilor si Gloria Brotherhood s-au zbatut de la inceput si au reusit sa organizeze o multime de oameni in asa fel incat deplasarea a mai mult de 800 de motociclete pe un traseu imposibil, la o ora imposibila s-a facut fara nici un incident.

Posesorii de doua roti au mers de la Casa Poporului pana la Arcul de Triumf, beneficiind de sprijinul Brigazii de Politie a Capitalei(felicitari, si-au facut treaba exemplar). Coloana de motoare, scutere si biciclisti, care au venit prima oara sa se alature unui miting pro-siguranta rutiera, s-a intins pe aproape un kilometru, iar Bucurestiul s-a blocat de la ora 6 dupa-masa pana tarziu inspre seara (aceasta fiind partea mai putin placuta…).

In afara de asta, cu toate ca ne apropiem de anul electoral, cativa oameni au decis sa se asocieze cu o casta care nu e privita cu ochi buni de marea masa electoare. Si aici ma refer evident la Primul Ministru Calin Popescu Tariceanu, la ministrul de interne Cristian David, la ministrul educatiei Cristian Adomnitei, dar si la Prefectul Bucurestiului, Catalin Deaconescu.

Ii iau pe rand… Calin Popescu Tariceanu… E motorist, in parte e normal ca s-a implicat (cu toate ca nimic nu-l obliga s-o faca). In afara de a aprinde in mod simbolic o luminare pentru motociclistii care au plecat dintre noi, ce a impresionat oamenii a fost faptul ca Primul Ministru a ramas si a stat de vorba. Si a vorbit ca un om normal, ca un om preocupat de problemele acestei caste, a incercat sa sublinieze care ar putea fi pasii de facut dar mai ales A ASCULTAT. Si astfel, acest om i-a cucerit pe cei obisnuiti pana acum sa fie ignorati.

Unul dintre oamenii care au sprijinit intens acest eveniment a fost Prefectul Capitalei, Catalin Deaconescu. O prezenta modesta si discreta, un om care a vegheat ca toate lucrurile sa mearga bine, acest om a facut un pas in spate atunci cand a venit presa, a urmarit ca toate lucrurile sa mearga bine. Ne-am obisnuit in ultimii ani sa vedem autoritatile ignorand toate nevoile noastre, i-am vazut fluierand in sus de fiecare data cand aveam nevoie de ajutor.

De data aceasta am vazut un prefect care nu alearga dupa camerele televiziunilor, ci am vazut un prefect care urmareste buna desfasurare a unui eveniment civic, am vazut un om interesat efectiv de rezolvarea unor probleme.

Prezentele ministrilor internelor, dar si a educatiei au dat un plus de greutate acestui eveniment, iar din discursul ministrului Cristian David a fost clar ca problemele celor cu doua roti (si nu numai) au fost intelese de Ministerul de Interne si ca se cauta solutii pentru imbunatatirea de urgenta a situatiei.

Ca o adaugire, Ministrul educatiei, Cristian Adomnitei, a lansat idea de a introduce in scoli ore speciale in asa fel incat copii sa inteleaga fenomenul circulatiei inca de la o varsta frageda. O solutie buna pentru micsorarea numarului din ce in ce mai mare a accidentelor cu victime copii.

Oamenii, cei cu doua roti, au demonstrat ca nu suntem istericii si dezordonatii de care vorbesc toti atunci cand se refera la motociclisti. S-a mers organizat, in coloana, avand in suflet golul lasat de cei plecati si speranta ca poate se va schimba ceva…

Poate ca vom avea mai multe zile pe doua roti, poate ca vom merge mai rar la cimitir, poate ca… nu vom mai fi donatori de organe.

Cred ca asta ar fi o fraza mai potrivita intr-un asemenea moment in loc de sarbatorirea primirii plasticului la o bere cu prietenii.

Nu mai e nici o bucurie, nu mai e nici o placere sa iesi pe strada. Ca ai doua, trei, sau patru roti, nu mai conteaza, pericolul este acelasi.

Se merge prost se merge haotic, se merge aiurea, nu respectam regulile, nu respectam legile, nu realizam pericolele, ne aruncam cu capul inainte si DOAMNE AJUTA!

Acum cateva zile un alt accident groaznic s-a petrecut la Balotesti. Un Mercedes a trecut neregulamentar peste banda dubla continua de pe mijlocul soselei si un motociclist cu un pasager in spate au intrat in plin in el. Masina s-a rasturnat, cei doi oameni de pe motor au ajuns in interiorul masinii.

Rezultatul? Trei oameni morti. Sec. Scurt. Fara drept de replica.

Vinovatii? Se discuta din plin pe mai multe forumuri si bloguri, marea majoritate a celor care-si exprima parerea a convenit asupra doua lucruri: masina nu a avea voie sa faca manevra respectiva, motociclistul avea o viteza mult prea mare.

Unde s-a ajuns e clar… Dar unde s-a gresit?

Si aici vorbim de atitudinea de pe sosele. Atitudine cu care ne-am obisnuit cu totii si pe care ne-am insusit-o… SE POATE FRATE! Se poate orice… Si sa treci peste banda continua, si sa-i dai gaz cu viteze incredibile, si sa treci pe rosu, sa nu dai prioritate, sa te arunci in intersectie fara sa te uiti in stanga sau in dreapta, sa… orice!

De unde pleaca problema? De la scoala? De la Politie? De la infrastructura rutiera care ne obliga sa facem abracadabra prin trafic pentru a ajunge din punctul A in punctul B?

Nu, problemele pleaca de la noi. Si pana cand vom ajunge sa realizam ca cea mai mica greseala ne poate costa enorm fiecare pornire a motorului poate fi egala cu o condamnare la moarte.

Trebuie sa ajung la munca acum, va trebui sa traversez orasul… Urati-mi noroc.

Pe tema aceasta se discuta aici.